Istoricul poliției albaiuliene

În Transilvania, poliţia orăşenească, ca instituţie de sine stătătoare, a luat naştere după Revoluţia din 1848-1849, în baza publicaţiei Guvernului civil şi militar, din 15 noiembrie 1849.
Competenţa organelor poliţieneşti a fost stabilită în anul 1851, de ministerul cezaro-crăiesc. Un an mai târziu, Direcţia populaţiei este separată de Ministerul de Interne, înfiinţându-se o autoritate poliţienească supremă, sub conducerea Inspectoratului Suprem de Poliţie Militară. În perioada dualismului austro-ungar, organele de poliţie au funcţionat în continuare numai în oraşe. Ele erau subordonate autorităţii orăşeneşti.După făurirea statului naţional unitar român, la 1 Decembrie 1918, Consiliul Dirigent (guvern provizoriu), la 16 martie 1919, decretează trecerea la stat a tuturor serviciilor poliţieneşti din Transilvania, iar printr-o ordonanţă emisă la 22 aprilie a aceluiaşi an, se stabilesc modul de organizare şi atribuţiile poliţiei de stat. Aceste atribuţiuni erau:
- să vegheze la menţinerea ordinii publice şi a siguranţei interne a statului;
- să prevină încălcarea legilor, ordonanţelor, regulamentelor şi satutelor;
- să restabilească liniştea tulburată iar pe cei vinovaţi să-i înainteze justiţiei; 
- să descopere şi să constate infracţiuniile iar pe cei vinovaţi să-i înainteze justiţiei;
- să execute măsurile de poliţie prevăzute prin legi, ordonanţe şi regulamente speciale 
- să îndeplinească orice alte atribuţii impuse ei prin legi, ordonanţe, regulamente şi statute cu caracter administrativ.
În ceea ce priveşte organizarea, s-a stipulat ca, în oraşele municipale şi în cele cu consilii să funcţioneze câte un căpitănat de poliţie, iar în oraşele sau comunele cu populaţie sub 10.000 locuitori câte un detaşament de poliţie.
Poliţia de stat nu se supunea autorităţilor administrative dar era datoare ca, la solicitarea acestora, să acorde ajutorul şi sprijinul prevăzut de dispoziţiile legale. Ca organe de control urmau să funcţioneze prefecturile de poliţie. Judeţul Alba făcea parte din Prefectura Regională de Poliţie II cu sediul la Sibiu. În aceste condiţii, în Alba Iulia a funcţionat Poliţia oraşului până în anul 1929, când la 21 iulie, a apărut Legea pentru organizarea poliţiei generale a statului. În urma acetei legi, la Alba Iulia continuă să funcţioneze poliţia oraşului, care era condusă de un şef de poliţie, ajutat de un secretar. În componenţa sa avea două birouri: unul pentru poliţia administrativă şi judiciară şi altul pentru poliţia de siguranţă.
La rândul lor, acestea erau conduse de comisari, fiecare având personal poliţienesc auxiliar corespunzător. Din anul 1938, poliţia oraşului se transformă în Chestura Poliţiei Alba Iulia, care era condusă de un chestor ajutat de un secretar. În organizarea ei, chestura avea câte un birou de poliţie administrativă (cu subdiviziuniile lui: poliţia comunală, poliţia socială, poliţia de circulaţie, biroul personalului, biroul populaţiei şi cartea de imobil), de poliţie judiciară şi de poliţie de siguranţă, c are erau conduse de comisari şefi sau comisari.
Poliţia Oraşului Alba Iulia, mai apoi Chestura Poliţiei Alba Iulia, cuprindea în sfera ei de activitate întregul teritoriu al judeţului Alba şi avea ca servicii exterioare comisariatele poliţieneşti de circumscripţie din Abrud, Aiud, Sebeş şi Teiuş şi un detaşament de gardieni publici. Începând cu 20 iunie 1938, Chestura Poliţiei Alba Iulia trece în subordinea comandantului Legiunii de Jandarmi a Judeţului Alba, dar pentru scurt timp, întrucât, cu 1 martie 1939, iese de sub această subordonare. Odată cu înfiinţarea Inspectoratului Regional de Poliţie Alba Iulia din lunile august-septembrie 1938 până în ianuarie 1945, Chestura de Poliţie Alba Iulia trece în subordinea acestui inspectorat iar după ianuarie 1945 şi până la desfiinţarea ei în 1949 în subordinea Inspectoratului Regional de Poliţie Sibiu.
Ca urmare a aplicării Legii administrative din 14 august 1938, care a dus la împărţirea ţării în ţinuturi, în cadrul ţinutului Mureş, ca serviciu exterior al poliţiei generale a statului, ia fiinţă Inspectoratul de Poliţie al ţinutului Mureş, cu reşedinţa la Alba Iulia. Atribuţiunile acestui inspectorat s-au concretizat, potrivit Legii pentru organizarea poliţiei generale a statului din 21 iulie 1929, în:
- să fie autoritatea de legătură între Direcţia Generală a Poliţiei din Bucureşti şi serviciile poliţieneşti din sectorul lui de activitate;
- să controleze şi să cerceteze executarea oricăror acte de serviciu, precum şi a ordinelor date de Ministerul de Interne.
Conform legii, Inspectoratul de Poliţie al Tinutului Mureş era condus de un inspector, ajutat 
de un subinspector. În cadrul inspectoratului funcţionau trei servicii: serviciul poliţiei administrative, serviciul poliţiei judiciare şi serviciul poliţiei de siguranţă. Toate aceste servicii erau conduse de câte un comisar şef, ajutat fiind de personalul necesar. De asemenea pe lângă inspectorat funcţiona câte un controlor de gardieni publici.
La începerea activităţii sale, Inspectoratul de Poliţie al Tinutului Mureş şi-a extins competenţa teritorială asupra judeţelor Alba, Turda, Mureş, Ciuc, Odorhei, Făgăraş, Târnava  Mare, Târnava Mică şi Sibiu, judeţe care de altfel intrau în componenţa ţinutului Mureş. Această arie teritorială rămâne neschimbată până la sfârşitul lunii august 1940, când, în urma Dictatului de la Viena, judeţele Mureş, Ciuc şi Odorhei au fost cedate Ungariei. Ca urmare, potrivit Decretului-lege pentru modificarea art. 32, alin.1, din legea pentru organizarea poliţiei generale a statului şi repartizarea judeţelor în opt inspectorate regionale de poliţie, Inspectoratul de Poliţie al ţinutului Mureş cuprindea judeţele: Hunedoara, Alba, Turda, Târnava Mică, Târnava Mare, Făgăraş şi Sibiu.

Dacă, potrivit legii pentru contopirea Direcţiei Generale a Poliţiei cu Corpul de Jandarmi şi Prefectura Poliţiei Municipiului Bucureşti, din 13 iulie 1940, inspectoratele de poliţie îşi păstrează în linii mari, acelaşi mod de organizare, în schimb pe lângă aceste inspectorate se înfiinţează un stat major, iar inspectorul de poliţie devine şeful poliţiei de siguranţă din ţinutul respectiv. Activitatea şi competenţa Inspectoratului de Poliţie Alba Iulia rămâne neschimbată şi după 22 septembrie 1940, când ţinuturile şi rezidenţele regale sunt desfiinţate. În consecinţă, conform legii, toate inpectoratele de pe lângă ţinuturi devin servicii ale ministerelor respective, sub denumirea de inspectorate regionale de poliţie. Cel de la Alba Iulia se va numi în continuare, până la desfiinţarea sa, Inspectoratul Regional de Poliţie Alba Iulia. Pentru o cât mai bună cunoaştere a formaţiunilor poliţieneşti care şi-au desfăşurat activitatea sub directa îndrumarea a Inspectoratului de Poliţie Alba Iulia, considerăm că este util să enumerăm, şi subordonarea ierarhică în care au existat şi funcţionat ele în cele nouă judeţe asupra cărora inspectoratul şi-a exercitat competenţa teritorială. În judeţul Alba, inspectoratul avea în subordine Chestura Poliţiei municipiului Alba Iulia, care, la rândul ei, avea în oraşele Abrud, Aiud, Sebeş şi gara Teiuş câte un comisariat de poliţie în subordonare. În judeţul Sibiu, în subordinea inspectoratului se afla Chestura Poliţiei Municipiului Sibiu. La Blaj, unde se afla reşedinţa judeţului Târnava Mică, inspectoratului i se subordona poliţia oraşului reşedinţă de judeţ. Aceasta, la rândul ei, avea în subordine câte un comisariat de poliţie, la Târnăveni şi Dumbrăveni, iar după Dictatul de la Viena, câte un detaşament de poliţie la punctele de frontieră din comunele Vidrasău şi Coroiu. În judeţul Hunedoara, inspectoratului i se subordona poliţia cu sediul în oraşul reşedinţă de judeţ, Deva. La rândul ei, aceasta avea în subordine, în oraşele Brad, Haţeg, Hunedoara, Lupeni, Orăştie şi Petroşani, câte un comisariat de poliţie, iar în Gara Simeria, un detaşament de poliţie. Pentru judeţul Fagăraş, direct subordonată inspectoratului era poliţia oraşului de reşedinţă de judeţ, care se afla în localitatea Făgăraş. În judetul Târnava Mare, poliţia oraşului de reşedinţă a judeţului, Sighişoara, care se subordona inspectoratului, avea, la rândul ei, în subordine Comisariatul de Poliţie din oraşul Mediaş, precum şi Detaşamentul de Poliţie de la punctul de frontieră situat în comuna Bogodaia. Şi, în fine, în judeţul Turda, poliţia oraşului reşedinţă de judeţ cu acelaşi nume din subordinea inspectoratului avea, la rândul ei, în subordine un detaşament de poliţie pentru Gara Războieni, câte un comisariat de politie la punctele de frontieră situate în comunele Feleac, Tunel, Ţaga şi câte un detaşament de poliţie la punctele de frontieră din comunle Călata, Vlaha, Căian, Geaca, Silivaşu de Câmpie, Pogăceaua şi Grebeniş. 
Începând cu 1 martie 1939, poliţia revine la vechea organizare, care s-a menţinut până la desfiinţarea poliţiei, în anul 1948. 
Prin Decretul nr. 25 al Prezidului Adunării Naţionale, la 23 ianuarie 1949, a fost creată Miliţia.Transformări majore în structura organizatorică a Miliţiei apar odată cu noua organizare administrativă a teritoriului României din februarie 1968. Acum apar: Inspectoratul de Miliţie al judeţului Alba, miliţiile municipale, orăşeneşti şi comunale. Prin Legea nr. 40 din anul 1990, s-a revenit la veche denumire de Poliţie, iar prin Constituţia din anul 1992, aceasta îşi reintră în atribuţiile fireşti. În acelaşi timp, prin Legea nr. 26 din 12 mai 1994, ce făcea referire la organizarea şi funcţionarea Poliţie Române, acestei instituţii i-au fost stabilite în mod concret atât modul de organizare în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei, cât şi atribuţiile specifice şi competenţele. Această lege a fost abrogată pe 9 mai 2002, când a fost promulgată noua lege privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, Legea nr. 218, care stipulează, în primul articol, că “Poliţia Română face parte din Ministerul de Interne şi este instituţia specializată a statului, care exercită atribuţii privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice, în condiţiile legii”. Prin Legea nr.360 din acelaţi an, privind statutul poliţistului, a avut loc o schimbare radicală în conceptul de “poliţist”, care a devenit “funcţionar public, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite Poliţiei Române prin lege, ca instituţie specializată a statului”.